márhă, marhe, s.f. (reg.) Animal (de regulă vită): „Și se pornește satul întreg, (...) mamale cu coconi în brațe, bărbații mânând marhăle, toți fug” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 238). ■ (onom.) Marhe bătrâne, poreclă pentru locuitorii din Ruscova. ■ Termen atestat în Maram., în sec. al XVIII-lea. – Din magh. marha „avere, vite” (Scriban).