MARÉMĂ s. f. (Rar) Pămînt mlăștinos, teren nesănătos. Unde mai sînt astăzi cele treisprezece urbi ale Dobrogii, înșirate mai sus și dintre cari unele, spulberate de miasmul maremmelor, nu mai ființau nici chiar în epoca lui Pliniu? HASDEU, C. I, 224, cf. ENC. AGR. III. – Scris și: (după fr.) maremmă. – Pl.: mareme. – Din fr. maremme, it. maremma.