MAREMÁTIC, -Ă adj. (Rar) Care aparține maremei, privitor la maremă, de maremă, propriu maremei. Țărînă băltoasă, ape băltoase, un cer copleșit de emanațiuni maremmatice, iacă aspectul întregei zone a Dunării de gios. HASDEU, I. C. I, 221. - Scris și: (după fr.) maremmatic. - – Pl.: marematici, -ce. – Din fr. maremmatique.