MARCĂ¹ s. f. (Adesea determinat prin "poștală¹¹) Mic imprimat emis de stat și care, aplicat sau tipărit pe scrisori, servește drept plată a transportului poștal. V. t i m b r u. Comunicațiunea poștelor se regulă. . . și atunci mai întîi s-au introdus taxele cu maree în loc de bani. BARIȚIU, P. A. II, 643. În octobre se introduce mai întîi timbru pe acte oficioase și pe cărțile comercianților. La poște s-au introdus marcele. id. ib. 668, cf. DDRF, JAHRESBER. X, 198. Ar trebui să dispară confuzia dintre timbru, care este totdeauna fiscal, și marcă, totdeauna poștală, L. ROM. 1959, nr. 5, 22, cf. ALR II 2587. - Pl.: mărci și (învechit) marce. – Din germ. Marke.