Marcu Din ce în ce mai puțin folosit astăzi (spre deosebire de secolele trecute sau de numele de aceeași origine), Márcu corespunde lat. Márcus, prenume specific roman, vechi și foarte frecvent (prescurtat M.). Purtat inițial de băieții născuți în luna martie, cu al cărui nume este strîns înrudit, Marcus face parte din seria numelor romane teoforice, întrucît este la origine un derivat de la Marte – zeul războiului; *Marticos <*Martcos> Marcus „dedicat lui Marte” (o formație asemănătoare, dar cu alt sufix este Martius, numele lunii dedicate aceluiași zeu, și → Martin). Răspîndit în epoca imperială în toate provinciile romane, Marcus pătrunde și în onomastica ebraică; purtat de un loan zis Marcu, autorul uneia dintre evanghelii, vechiul prenume roman devine favorit printre creștinii primelor secole. Aproximativ aceeași istorie o are și un vechi diminutiv de la Marcus, frecventul cognomen Marcéllus, fem. Marcélla, purtat de diferiți martiri și răspîndit odată cu cultul acestora; tot din aceeași familie a lui Marcus mai face parte Marcellínus, derivat cu suf. -inus de la Marcellus și Marcíanus, fem. Marciána, derivat cu suf. -anus de la Marcius, atestate frecvent în inscripțiile creștine și răspîndite apoi prin biserică. Prin intermediar grecesc, Markos, Markellos, Markella, Markellinos, Markianos, Markiane pătrund în onomastica slavilor (v. sl. Marku; la slavii răsăriteni Marko apare încă din 1134) și de la aceștia, la români, unde numele evanghelistului apare și în calendarul popular (Marcu boilor, considerat „rău de piatră”). Marco, atestat în documentele Țării Românești începînd cu anul 1485 și din același secol și în Moldova, se află la baza multor derivate (unele preluate direct din onomastica popoarelor slave vecine, altele formate la noi) cunoscute astăzi mai ales ca nume de familie: Mărcan, Mărcaș, Mărcău, Marcea, Mărci(l), Marcoci, Marcoș, Marcotă, Mărcuș, Mărcușor, Mărcuț(ă) etc. Foarte rar apar și Mărchel și Marchian. Dacă Marcu pare astăzi ieșit aproape din uz ca prenume, cu totul alta este situația lui Marcél, Marcéla, Marcelína, Marcián și Marciána, forme de influență occidentală care se bucură de o favoare deosebită, fiind considerate prenume moderne. ☐ Engl. Mark, fr. Marc, Marcel, Marcelle, Marceline sau Marcelline, germ. Markus (hipoc. Marx, Mark etc.), Marcellus, Marcella (hipoc. Zella), Marcellinus, Marcian, it. Marco, Marcello, Marcella, Marcellina, Marciano, Marciana, sp. Marcos, Marques etc., magh. Markus, Marcell, Marcella, Marcellina, Marcian, bg. Marko etc., rus. Mark, Markell, Markellina, Markian etc. ☐ Dintre personalitățile culturii latine îi amintim pe M. Porcius Gato, M. Tullius Cicero, M. Terentius Varro, M. Annaeus Seneca, M. Pollio Vitruvius, M. Fabius Quintilianus etc. Din viața publică romană ne sînt mai cunoscuți M. lunius Brutus, participant la conjurația împotriva lui Cezar (personaj al tragediilor lui Shakespeare, Voltaire), bogatul M. Licinius Crassus, triumvirul M. Aemilius Lepidus etc. Din lumea modernă, renumitul călător Marco Polo, scriitorii Marcel Proust și Mark Twain etc.