MARCOMANI s. m. pl. Numele unei vechi populații germanice (dispărută în secolul al IV-lea e. n.). Dupe dînșii veniră marcomanii, hunii și cehii. FILIMON, O. II, 106. Războiul cu marcomanii întîmplat pe timpul lui Marc-Aurel. XENOPOL, I. R. I, 211, cf. 92. - Din fr. marcomans, germ. Markomannen.