Definiția cu ID-ul 672921:
Enciclopedice
MARCIAN (MARCIANUS), împărat bizantin (450-457). Fiu de soldat, proclamat împărat de Senat și armată. La Conciliul de la Calcedon (451) a încercat să obțină o împăcare între ortodoxism și monofizitism.
MARCIAN (MARCIANUS), împărat bizantin (450-457). Fiu de soldat, proclamat împărat de Senat și armată. La Conciliul de la Calcedon (451) a încercat să obțină o împăcare între ortodoxism și monofizitism.