3 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

marcezi v vz mârcezi

mârcezi [At: POLIZU / V: mar~, mălce, măr~, melce / Pzi: ~zesc / E: mârced] 1-2 vir (Reg; d. plante) A se ofili. 3-4 vir (D. lemne) A putrezi. 5-6 vir (Reg) A slăbi. 7 vt (Trs) A zdrobi.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mârcezi, mârcezesc, vb. IV (reg.) 1. a se ofili, a se veșteji. 2. a slăbi, a se vlăgui. 3. a strivi, a zdrobi.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÎRCEZI vb. IV. 1. I n t r a n z. și r e f l. (Regional; despre plante) A se ofili, a se veșteji. Florile marcezesc de mare căldură. LM, cf. DDRF, GHEȚIE, R. M. ♦ (Despre lemne) A putrezi (Runcu Salvei-Năsăud). CHEST. II 387/258. 2. I n t r a n z. și r e f l. (Regional) A slăbi, a se vlăgui. Cf. POLIZU, DDRF, GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ȘEZ. VI, 101. ◊ T r a n z. Lenea și somnul marcezesc corpul și mintea. LM. 4. T r a n z. (Prin Transilv.) A strivi, a zdrobi. I-o melcezît carnea de pe oase. CV 1950, nr. 4, 40. – Prez. ind.: mîrcezesc. Și: mărcezí (DDRF), marcezí, mălcezí (ȘEZ. VI, 101, CHEST. II 387/ 258), melcezi vb. IV. – V. mîrced.

Intrare: marcezit
marcezit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marcezit
  • marcezitul
  • marcezi
  • marcezita
plural
  • marceziți
  • marceziții
  • marcezite
  • marcezitele
genitiv-dativ singular
  • marcezit
  • marcezitului
  • marcezite
  • marcezitei
plural
  • marceziți
  • marceziților
  • marcezite
  • marcezitelor
vocativ singular
plural
Intrare: mârcezi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mârcezi
  • mârcezire
  • mârcezit
  • mârcezitu‑
  • mârcezind
  • mârcezindu‑
singular plural
  • mârcezește
  • mârceziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mârcezesc
(să)
  • mârcezesc
  • mârcezeam
  • mârcezii
  • mârcezisem
a II-a (tu)
  • mârcezești
(să)
  • mârcezești
  • mârcezeai
  • mârceziși
  • mârceziseși
a III-a (el, ea)
  • mârcezește
(să)
  • mârcezească
  • mârcezea
  • mârcezi
  • mârcezise
plural I (noi)
  • mârcezim
(să)
  • mârcezim
  • mârcezeam
  • mârcezirăm
  • mârceziserăm
  • mârcezisem
a II-a (voi)
  • mârceziți
(să)
  • mârceziți
  • mârcezeați
  • mârcezirăți
  • mârceziserăți
  • mârceziseți
a III-a (ei, ele)
  • mârcezesc
(să)
  • mârcezească
  • mârcezeau
  • mârcezi
  • mârceziseră
mălcezi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mărcezi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
melcezi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • marcezi
  • marcezire
  • marcezit
  • marcezitu‑
  • marcezind
  • marcezindu‑
singular plural
  • marcezește
  • marceziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • marcezesc
(să)
  • marcezesc
  • marcezeam
  • marcezii
  • marcezisem
a II-a (tu)
  • marcezești
(să)
  • marcezești
  • marcezeai
  • marceziși
  • marceziseși
a III-a (el, ea)
  • marcezește
(să)
  • marcezească
  • marcezea
  • marcezi
  • marcezise
plural I (noi)
  • marcezim
(să)
  • marcezim
  • marcezeam
  • marcezirăm
  • marceziserăm
  • marcezisem
a II-a (voi)
  • marceziți
(să)
  • marceziți
  • marcezeați
  • marcezirăți
  • marceziserăți
  • marceziseți
a III-a (ei, ele)
  • marcezesc
(să)
  • marcezească
  • marcezeau
  • marcezi
  • marceziseră
Intrare: mârcezit
mârcezit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mârcezit
  • mârcezitul
  • mârcezi
  • mârcezita
plural
  • mârceziți
  • mârceziții
  • mârcezite
  • mârcezitele
genitiv-dativ singular
  • mârcezit
  • mârcezitului
  • mârcezite
  • mârcezitei
plural
  • mârceziți
  • mârceziților
  • mârcezite
  • mârcezitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)