MARCALÍȘ subst. (Prin Transilv., ieșit din uz) 1. Alegere de deputat. Dînd de căpșunele celea multe și frumoase, ei uitară marcalișul și, neprezentîndu-se nici unul, nemeșii adunați i-au lipsit de nemeșug. DENSUSIANU, Ț. H. 302, cf. PAȘCA, GL., COMAN, GL. ♦ (Adjectival) Care a fost ales deputat, care este deputat. Să nu se facă adunături de domni marcaliși (a. 1835). ap. SCL 1958, 97. 2. Serbare, petrecere a nemeșilor, un fel de „nedeie”. Cf. DENSUSIANU, Ț. H. 323, SCL 1958,96. - Și: marcaléș, (suspect) maraclíș (SCL 1958, 97) subst. – Din lat. marcalis (prin filieră maghiară).