8 definiții pentru marțolea

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

marțolea s [At: ANON. CAR. / V: ~oale sf, ~ole sf, mărțoa sf, măr~ sf, mârțoia sf / E: cf marți1] 1 (Îvp; în superstiții) Ființă imaginară, cu chip de babă, despre care se crede că pedepsește femeile pe care le găsește lucrând în noaptea de marți spre miercuri Si: marțiseara (1). 2 (Îvp; în superstiții) Sărbătoare legată de credința în marțolea (1) Si: marțiseara (4). 3 (Reg; dep) Cal bătrân.

MARȚÓLEA s. f. (În superstiții) Numele unei ființe imaginare răufăcătoare, care ar umbla în noaptea de marți spre miercuri pe la casele oamenilor pentru a pedepsi pe femeile pe care le găsește lucrînd. – Din marți1.

MARȚOLEA subst. (Ban.) Marți seara. Martzolya. AC, 352. Etimologie: cf. marți.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MARȚÓLEA s. art. (MITOL. POP.) (reg.) marțiseara (art.).

MARȚOLEA s. art. (MITOL. POP.) (reg.) marțiseara (art.).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

marțólea subst. (În superstiții) Ființă imaginară în chip de babă, care pedepsește femeile care lucrează în noaptea de marți spre miercuri; mărțoaia, marțiseara. – Cf. marți.

MARȚOLEA sau MĂRȚOAIA (în mitologia românească), divinitate, nefastă, imaginată ca o babă slută, ce pedepsește femeile care lucrează marțea, de obicei omorându-le copiii. Concepția folclorică a amplificat superstiția, considerând ziua de marți neprielnică, ca ziua în care sunt „trei ceasuri rele”.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARȚÓLEA subst. 1. (În superstiții) Ființă imaginară, cu chip de babă, despre care se crede că pedepsește femeile pe care le găsește lucrînd în noaptea de marți spre miercuri; marțiseara (1). Cf. ANON. CAR., LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., LM, CIHAC, II, 187. Era baba Cloanța. Fiind însă că întîmplarea o aduse chiar într-o marți seara, Ileana credea că vede pe marțolea. RETEGANUL, P. I, 53. Și ieși marțolea (marți seara) afară să aștepte pe muma pădurei. id. ib. V, 43. Uită-te la mîndra ta Că gîndești că-i marțolea. id. CH. 43, cf. PAMFILE, DUȘM. 109. Marți nici se toarce nici se coase, că vine marțole. GOROVEI, ap. CADE, cf. ALR II 5755/260. 2. Numele unei sărbători legate de credința în marțolea (1); marțiseara (2). MARIAN, S. R. I, 113. 3. (Regional) Epitet depreciativ pentru un cal bătrîn (Soconzel-Satu Mare). DR. V, 210. – Și: (1) marțóle, marțoále (ȘĂINEANU, U.), mărțólea (ALR II 5755/260), mărțoálă (ALEXI, W.), mîrțoálă (BARCIANU, DDRF) s. f. – Cf. m a r ț i1.

Intrare: marțolea
substantiv feminin (F999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marțolea
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

marțoleasubstantiv feminin invariabil

  • 1. în superstiții Numele unei ființe imaginare răufăcătoare, care ar umbla în noaptea de marți spre miercuri pe la casele oamenilor pentru a pedepsi pe femeile pe care le găsește lucrând. DLRM
    sinonime: marțiseara
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.