Definiția cu ID-ul 1252118:
Tezaur
MANȚOG s. n. (Regional) Încăpățînare; arțag. Cf. LEXIC REG. 92. ◊ Loc. adj. Cu manțog = încăpățînat. Cf. GR. S. VI, 240. – Pl.: manțoguri. – Și: mănțóg s. n. LEXIC REG. 92. - Etimologia necunoscută.
MANȚOG s. n. (Regional) Încăpățînare; arțag. Cf. LEXIC REG. 92. ◊ Loc. adj. Cu manțog = încăpățînat. Cf. GR. S. VI, 240. – Pl.: manțoguri. – Și: mănțóg s. n. LEXIC REG. 92. - Etimologia necunoscută.