MANȘON, manșoane, s. n. 1. Accesoriu de îmbrăcăminte (în formă cilindrică) deschis la ambele capete, confecționat din blană sau din postav (îmblănit) și folosit pentru a apăra mîinile de frig. Lepădase manșonul, își scotea pălăria. PAS, Z. I 68. 2. Piesă de legătură în formă de inel sau de țeava scurtă, care servește la asamblarea a două țevi, bare sau cabluri, ale căror capete le cuprinde; partea lărgită de la capătul unui tub, care servește la îmbinarea acestuia cu alt tub pe care îl îmbracă la capăt. Pietrele azvîrlite izbeau undeva fierăria, de obicei manșonul roților. DUMITRIU, V. E. 110. ♦ Bucată de cauciuc care se introduce între camera și anvelopa unei roți de automobil, pentru a proteja camera, în dreptul unei rosături sau rupturi a anvelopei. ♦ (Sport) înveliș de sfoară înfășurată, servind pentru apucarea suliței.