mană s.f. I 1 (bot.; și, art., mana-florilor) nectar, <pop.> miere, suc, <înv.> rouă-dulce. Mana este colectată de albine și transformată în miere. 2 (bot.; și, art., mana-albinelor) <reg.> moină-galbenă. Mana este polenul de brad sau de fag care plutește primăvara deasupra pădurilor sau a apelor. 3 (bot.) mană-de-apă = Glyceria aquatica; <reg.> iarba-rațelor (v. iarbă), iarbă-rea, roua-cerului (v. rouă), rourică, spetează; (art.) mana-câmpului = Equisetum arvense; barba-ursului (v. barbă), coada-calului (v. coadă), mălai-mărunt, <rar> equisetum, <reg.> barba-sasului (v. barbă), brad, brădișor, coada-iepei (v. coadă), coada-mânzului (v. coadă), codâie, deznodățel, iarbă-de-cositor, mâță, mierea-ursului (v. miere), motan, motocel, mucul-curcanului (v. muc), nodățică, părul-porcului (v. păr), peria-ursului (v. perie), perie, perie-ursească, pujlă, rușinea-ursului (v. rușine), slăbănog, șirușliță, unterniță, ursancă, ursoaică¹; (reg.) mana-jidovului v. a Zmeur. Zmeurar (Rubus idaeus); b Zmeură; mana-pământului v. Rodul-pământului (v. rod¹) (Arum maculatum). frupt, <reg.> știmă. Au mană bună atât de la vaci, cât și de la oi. 5 (art.; apic.; rar) mana-florilor v. Miere. Miere de albine. II fig. (econ.; reg.) v. Beneficiu. Câștig. Emolument. Profit. Venit¹.