MANUAL, -Ă s. n., adj. I. S. n. 1. Carte care cuprinde noțiunile de bază ale unei anumite descipline; s p e c. carte de școală. Manual întreg pentru meșterul ce lucrează ferul. CR (1829), 120²/31. Manual de patriotism (a. 1829). BV III, 631, cf. NEGULICI, STAMATI, D. Manualul de față este un rezumat scurt al prelegerilor asupra logicei ținute la Universitatea din Iași. MAIORESCU, L. 3, cf. id. CR. I, 42, II, 133, 370. Ai voit, amice. . . să citesc eu, în manuscript, cartea românească ce tu ai compus sub titlul de „Manualul vînătorului”. ODOBESCU, S. III, 9, cf. 12, IORGA, L. II, 322. Am dormit buștean. . . pînă în vărsatul zorilor, cînd am mai răscolit măsluitele manuale. CIAUȘANU, R. SCUT. 15. Face pregătiri excesive în vederea cursului, căutând să alcătuiască singur un manual de logică ce lipsea. CĂLINESCU, E. 253. Manualul didactic este un ajutor prețios nu numai pentru elevi, ci și pentru profesor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2759. Ion Creangă, autor al. . . celor mai bune manuale școlare din timpul său. V. ROM. septembrie 1954, 188. 2. (Învechit, prin Mold.) Condicuță (pentru personalul casnic). Cf. DDRF, SCRIBAN, D. 3. Claviatura orgii. Cf. LM, TIM. POPOVICI, D. M. II. Adj. 1. Care se execută cu mîna. O cercetare manuală (cu mîinile) a organelor femeiești. FĂTU, M. 41/11. ♦ (Despre îndeletniciri omenești, ocupații, profesiuni, în opoziție cu intelectual) Care se efectuează prin muncă fizică; care se efectuează cu unelte rudimentare. Ocupațiuni manuale. MAN. SĂNĂT. 309/25. Un mic curs practic. . . pentru a se deprinde [elevele] la toate ghibăciile manuale. CALENDAR (1853), 93/3, cf. IOANOVICI, TEHN. 112. Nu mă simt dotat pentru știință!. . . Prefer o muncă manuală. CĂLINESCU, S. 706. 2. (Despre oameni) Care execută lucrări de mînă; p. e x t. care lucrează cu mîinile. Muncitori manuali. – Pronunțat -nu-al. – Pl.: manuali, -e. – Și: (învechit, rar) mînuál, -ă s. n., adj. PONTBRIANT, D. – Din fr. manuel. Cf. lat. manualis, it. manuale. – Mînual: prin apropiere de mână.