MANTOVA, oraș în N Italiei (Lombardia), pe râul Mincio, la 129 VSV de Veneția; 49,2 mii loc. (1997). Nod feroviar. Ind. constr. de mașini agricole, petrochimică, de prelucr. a lemnului (mobilă), a ceramicii, hârtiei, zahărului și textilă. Piață agricolă. Numeroase monumente: Biserica romanică (sec. 11), bisericile Santa Maria di Gradaro (1256-1295) și San Sebastiano (1460), bazilica San Andrea (1470, terminată în sec. 17), Palatul Ragione (1250), Palatul ducal (sec. 15-18, cu fresce de A. Mantegna), castelul San Giorgio (sec. 14), Palatul de Justiție (1620) ș.a. Fundat probabil de etrusci, a fost ocupat de galii cenomani (sec. 5 î. Hr.); colonie romană (din 214 î. Hr.), apoi comună liberă (din sec. 12), a ajuns în stăpânirea familiei Gonzaga (1328-1708); cucerit de Habsburgi (1708-1866, cu întreruperi). În 1866 a intrat în componența Regatului Italiei.