MANTILĂ, mantile, s. f. 1. Pelerină scurtă, pînă la genunchi, pe care o purtau altădată femeile. Mantila ei din cuier, cînd intru în antret, mă înfioară. IBRĂILEANU, A. 167. 2. Broboadă, șal de dantelă. Înaltă, scheletică și solemnă, înfășurată în mantilă neagră de dantelă. C. PETRESCU, O. P. I 66.