MANTIE sf. 👕 Veșmînt lung și larg, fără mîneci, dintr’o stofă bogată, pe care-l îmbracă suveranii la încoronare sau la solemnități mari: Mihai era îmbrăcat cu o ~ albă, țesută cu fir de aur (ISP.); Peste șolduri, îți lași părul ca o ~ să cadă (VLAH.) ¶ 2 👕 ⛪ Veșmînt arhieresc, de aceeași formă, de culoare purpurie, pe care sînt cusute patru tăblițe de altă culoare, două sus și două jos (🖼 3044): mantia închipuește darul cel acoperit carele au venit de la Dumnezeu ... de-l sfinți și acoperi (PRV.-MB.) ¶ 3 Ⓕ poet. Acoperemînt: munții Pirenei se învăleau treptat cu o ~ roșietică (ALECS.) [vsl. mantija].