mantie sf [At: PSALT. HUR. 17/10 / V: (înv) ~ndie / A și: (rar) mantie / Pl: ~ii / E: slv маньтнга, rs мантня] 1 Haină lungă și largă, fără mâneci, purtată pe umeri, peste celelalte haine Vz pelerină 2 Haină lungă și largă, fară mâneci, purtată pe umeri, peste celelalte haine și folosită ca veșmânt de ceremonie pentru regi, nobili, arhierei etc.Vz hlamidă. 3 Haină de postav lungă și largă purtată peste îmbrăcăminte, mai ales de călugări Vz rasă.