4 definiții pentru mantăl


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANTĂL s. n. (Învechit, rar) Haină largă, mai scurtă decît mantaua, purtată de femei pe deasupra celorlalte haine; (învechit) mantelă (1). Moașa... uitasă mantâlu cel negru acasă, BĂRAC, T. 6/17, cf. H III 141. - Pl.: mantale. – Din germ. Mantel.

mantăl sn [At: BĂRAC, T. 6/17 / Pl: ~e / E: ger Mantel] (Îvr) Mantelă (1).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: mantăl
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mantăl
  • mantălul
  • mantălu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mantăl
  • mantălului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)