MANOPERĂ, manopere, s. f. 1. Muncă manuală depusă pentru efectuarea unei lucrări. Fig. Uneltire pusă la cale în vederea realizării unui scop necinstit sau a cîștigării unei cauze nedrepte; intrigă, manevră, tertip. Manoperă grosolană, ca să intimideze pe cîțiva nehotărîți. CARAGIALE, O. I 114. Celelalte actrițe privesc la dînsa cu ochi pizmași și întrebuințează toate manoperele pentru ca să împiedice succesul ei. ALECSANDRI, O. P. 130.