4 definiții pentru manoș

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

manoș sn [At: KLEIN, D. 143 / V: ~năș, ~niș, ~nuș / Pl: ~e, ~uri / E: mg mánus] (Trs) Fiecare dintre cele două arătătoare ale unui ceasornic Si: limbă.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÁNOȘ s. v. arătător, limbă.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANOȘ s. n. (Transilv.) Fiecare dintre cele două arătătoare ale unui ceasornic; limbă. Cf. KLEIN, D. 143, FRÎNCU-CANDREA, M. 102. Manoșu mic, manoșu mare. ALR II/I MN 140, 3906/574, cf. ALRM II/I h 375, 376, A II 3, 6, 7, 8, 12, III 2, 3, 7, 12, 17, 18, IV 5, MAT. DIALECT, I, 261, com. din VALEA JIULUI. - Pl.: manoșe și manoșuri (ALR II/I MN 140, 3906/574). – Și: mánăș (ALR II/I MN 140, 3906/812), mánuș (A II 12, com. din VALEA JIULUI), mániș (A III 16, com. din VALEA JIULUI) s. n. – Din magh. mánus.

Intrare: manoș
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manoș
  • manoșul
  • manoșu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • manoș
  • manoșului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)