maniheism sn [At: ȘĂINEANU, D. U. / E: Maniheu + -ism cf fr manichéisme, ger Manichäismus] 1 Doctrină religioasă care consideră că lumea e guvernată de două principii suverane, al binelui și al răului. 2 Înclinație de a judeca lucrurile în mod absolut, considerându-le bune sau rele.