MANIERISM s. n. Lipsă de naturalețe; afectare. Cît de profund trebuie să-l fi afectat pe delicatul poet... noile relații de dragoste, manierismul, rafinarea, spoiala lor. GHEREA, ST. CR. III 385. ♦ Procedeu formalist de realizare a unei opere literare și artistice prin folosirea afectată și prea insistentă a unor mijloace de expresie, pe care un maestru anterior le folosise just și măsurat. Știe să întrebuințeze totdeauna cuvîntul cel mai just, cel mai curat, fără a silui vocabularul, fără a cădea în manierism. V. ROM. mai 1954, 293. – Pronunțat: -ni-e-.