manierism sn [At: GHEREA, ST. CR. III, 385 / P: ~ni-e~ / E: fr maniérisme] 1 Comportare nefirească, lipsă de naturalețe Si: afectare, artificialitate. 2 Curent artistic premergător barocului, apărut în Italia sec. XVI și caracterizat prin preluarea unor forme și procedee renascentiste, prin cultivarea unei arte rafinate și prețioase. 3 Stil artistic prețios, lipsit de naturalețe. 4 Mod de realizare, de interpretare a unei lucrări literare sau artistice prin reluarea insistentă a acelorași mijloace de expresie Vz rutină.