MANICHIURĂ s. f. Îngrijire specială dată unghiilor de la mîini. Cf. L. ROM. 1959, nr. 1, 66. Toma o urmărise de nenumărate ori pe Veronica prin geamul salonului de manichiură. PREDA, R. 73. – Pl.: manichiuri. – Și: manechiúră s. f. – Din fr. manucure, manicure „manichiuristă”.