Definiția cu ID-ul 502382:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
mangăr (-ri), s. m. – 1. (Înv.) Monedă turcă de cupru, de mică valoare. – 2. (Arg.) Bani. – Var. mangîr. Mr. mangăre. Tc. mangir (Șeineanu, II, 246), cf. ngr. μαγϰούρι, bg., sb. mangura.