MANGÉT s. n. (Învechit) Garnitură a unei rochii constînd din volane, dantele etc.; p. r e s t r. volan. Purta o rochie de mătâsărie. . . cu trei rînduri de mangeturi pe poale. FILIMON, O. I, 196. Printre rochile de mătăsuri înflorate, printre falbalele, mangeturi și volane. . . zării mai multe figuri rotunde și drăgălașe. ODOBESCU, S. I, 384, cf. H IV 87. - Pl.: mangeturi. – Și: mangétură s. f. POLIZU. - Cf. m a n ș e t ă. – Mangetură: sg. refăcut după pl.