8 definiții pentru mingeac
Explicative DEX
mingeac sn [At: BARONZI, L. 151 / V: man~, mijancă sf / Pl: ~uri / E: rrm minğako] (Arg) 1 Organ genital feminin. 2 Damă la jocul de cărți.
mangeac sn vz mingeac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mijancă sf vz mingeac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Etimologice
mingeac (-curi), s. n. – 1. Vagin. – 2. Damă la jocurile de cărți. Țig. minğ (Graur 170; M. L. Wagner, BF, X, 15; Juilland 168), cf. tc. minca. Cuvînt de argou.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
mingeacă, mingeci s. f. (vulg.) vulvă, vagin.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MINGEAC s. n. (Argotic) 1. Organul genital al femeii. Cf. GR. S. VII, 119, BL II, 119, 171, BUL. FIL. II, 277, IV, 135, COMAN, GL., com. din ȚEPEȘ VODĂ-CERNAVODĂ. 2. (La jocul de cărți) Damă. Cf. BARONZI, L. 151. - Pl.: mingeacuri. – Și: mangeác (BL II, 171) s. n., (regional) mijáncă (COMAN, GL.) s. f. – Din țig. minğako.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANGEÁC s. n. v. mingeac.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIJANCĂ s. f. v. mingeac.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |