Definiția cu ID-ul 1251889:
Tezaur
MANGALÁR s. m. (Rar) Mangalagiu, NOM. PROF. 33, cf. ALR II 6507/682. Bietul mîngălar, cînd a scoborît din pădure cu mangalul, parcă era dracul de negru. Com. din PIATRA-NEAMȚ. - Pl.: mangálari. – Și: (regional) mîngălăr s. m. – Mangal1 + suf. -pr.