MANGAL, mangaluri, s. n. 1. (Cu sens colectiv) Cărbune de lemn. V. cărbune. O tipsie plină de mangal aprins. ALECSANDRI, T. I 106. 2. (Învechit) Vas de tablă în care se pune jăratic și care servește la încălzit. Împrejurul unui mangal, lumea stă grămadă, ascultînd cum se cîrîiau unul pe altul trei inși așezați pe o laviță. GHICA, S. 501. Un mangal de aramă, plin cu cărbuni aprinși, slujea de încălzit. FILIMON, C. 220. – Pl. și: (2) mangale (ODOBESCU, S. I 292).