manevrabilitate s. f. Însușire a unei nave, a unui vehicul de a fi manevrat ◊ „Am enumerat pe scurt doar unele din numeroasele dispozitive atât de variate care asigură manevrabilitatea aparatelor și navelor cosmice, care le asigură posibilitatea de a manevra cu siguranță în întinderile nesfârșite ale Cosmosului.” R.l. 16 X 69 p. 6. ◊ „Nava [...] poate acosta în orice loc fără să fie nevoie de amenajări speciale și are o mare capacitate de manevrabilitate.” R.l. 4 VIII 77 p. 5. ◊ „Rezultatul utilizării pe scară largă a maselor plastice: diminuarea remarcabilă a greutății avionului, creșterea capacității de manvrabilitate a acestuia.” I.B. 7 XII 85 p. 8; v. și vibroforeză (cf. fr. manœuvrabilité; DT; DEX, DN3)