MANE, TEKEL, FARES (lat.) numărat, cântărit, împărțit – Daniel, 5, 25. „Mene, mene, techel, ufarsin”. Profeție pe care degetele unei mâini au scris-o pe pereții sălii de ospăț a lui Belșazzar, regele caldeilor, pe când Cirus se afla la porțile Babilonului. A fost tălmăcită de prorocul Daniel astfel: mene, zilele lui Belșazzar sunt numărate, techel, el cântărește mai puțin în balanță, ufarsin, regatul lui a fost împărțit între mezi și perși. În sens larg, avertisment împotriva unui pericol grav și iminent.