Definiția cu ID-ul 502372:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
mandulă (mandule), s. f. – (Trans.) Migdală. Mag. mandola. – Der. mandalac (var. măndălac), s. m. (varietate de migdale, Bunium bulbocastanum), din același cuvînt mag. (Cihac, II, 513) sau din sb. mandala (Tiktin), cu suf. sl. -ak.