mandat sn [At: BARIȚIU, P. A. II, 498 / Pl: ~e / E: fr mandat, ger Mandat] 1 Ordin. 2 (Udp „de”) Ordin scris dat de o instanță de judecată unui organ executor. 3 Ordin sau aviz de plată emis de către o bancă, pentru efectuarea unei plăți. 4 (Pex) Adresă sau act scris prin care se dă mandatul (3). 5 Serviciu poștal prin care cineva poate expedia o sumă de bani pentru a fi remisă destinatarului. 6 (Pex) Formular completat pentru mandat (5), pe baza căruia se face transmiterea sumei. 7 Sumă de bani expediată sau primită prin mandat (5). 8 (Șîe a da ~, a avea ~) Împuternicire contractuală de a reprezenta o persoană fizică sau juridică și a acționa în numele ei Vz delegație, procură. 9 (Spc) Împuternicire pe care o obține cineva, prin votul alegătorilor, de a reprezenta poporul într-un organ al puterii de stat. 10 Perioadă cât durează mandatul (9). 11 Împuternicire încredințată unui stat de a tutela sau a administra anumite teritorii sau țări.