MANDARINĂ s. f. Fructul mandarinului², asemănător cu portocala, dar mai mic, cu coaja mai subțire și cu miezul mai dulce. Cf. BARCIANU, ALEXI, W., NICA, L. VAM. 149. Era proaspătă și luminoasă ca o mandarină. TEODOREANU, M. II, 15. - Pl.: mandarine. – Și: (regional) mandalínă (ALR II 3662/899), mandolină (ib. 3662/886) s. f. – Din fr. mandarine. – Pentru mandalină, cf, tc. m a n d a l i n a.