Definiția cu ID-ul 672637:
Enciclopedice
MANASE (în „Vechiul Testament”), rege al Iudeii (687-642 î. Hr.), fiul lui Ezechiel; vasal asirienilor, a favorizat introducerea riturilor politeiste ale acestora. Luat prizonier de asirieni și dus în Babilon, s-a căit de faptele sale, cerându-și iertare de la Dumnezeu (rugăciunea lui M.) și astfel și-a recăpătat tronul.