MAMELÚC (< fr.; cuv. arab „sclav”, „rob”) s. m. 1. Membru al unui corp de oaste special, creat în Egipt, la c. 1230, de sultanul Malik as-Salik, în timpul dinastiei Aiubizilor (1171-1252). În 1250, m. au răsturnat ramura egipteană a Aiubizilor și au înființat dinastia sultanilor m. care au domnit, până în 1517, în statul ce includea Egiptul și Siria, fiind înlăturați de turcii otomani; m. au avut un rol important în istoria politică a Egiptului în timpul dinastiilor Bahrizilor (1250-1382) și Burdjizilor (1382-1517). Corpul m. a fost desființat în 1811 de Mehmet Ali, vicerege al Egiptului. 2. Soldat aparținând unei companii din timpul expediției lui Napoleon în Egipt și pe care acesta i-a integrat (1804) în garda imperială.