MAMÁRCA s. f. art. (Prin Bucov., în superstiții) Numele nevestei lui Scaraoțchi, considerată mamă a dracilor. Cf. PAMFILE, S. T. 95. Nimene nu putea Ceti ce e scris în ea. Au dus-o apoi La mamarca ai bătrînâ, Și-aia-așa că mi-o ceti, Dă tot cortul se clăti. MARIAN, SA. 257. Cf. mămăhoarcă.