MALTÍN subst. (Învechit) Țesătură nedefinită mai de aproape. Una jube de maltin blănită cu singeap negru, una rochie de maltin (a. 1787). URICARIUL, XV, 347. 1 rând de straie blănit[e] cu sîngiap, 2 fuste de maltin, 1 perdea de maltin (a. 1794). IORGA, S. D. VIII, 134. Șase rochie, două de dimie, una de maltin (a. 1813). URICARIUL, XIV, 234. 39 coți maltin ghirghiliu, cîti 4 lei cotul. 13 coți pînză, cîti un leu cotu (a. 1824). IORGA, S. D. XXI, 199. - Și: moltín subst. T. PAPAHAGI, C. L. – Etimologia necunoscută. – Cf. m a l t ă, m a l t e h.