MALTÉH subst. (Învechit) Țesătură nedefinită mai de aproape. 1 lebadea de maldeh ca norul (a. 1790). IORGA, S. D. VIII, 19. 4 capătîie de maldeh cu flori i doao cearceafuri (a. 1796). id. ib. XII, 123. 1 rochie de atlaz, vărgată cu fir, cu antereu ei, 1 fustă de maldef, 1 rochie ghermesit sadea (a. 1818). id. ib. VII, 18. 1 biniș. . . Postav neftiu căptușit pînă la brîu cu malteh nahutiu (a. 1821). ap. TDRG. Doamna cea din noblețe și bogată cu rochie sau de maldehi sau de croază, sau de percal. GOLESCU, Î. 43. Dacă n-ai stare, de ce te-ai însurat? Să-mi faci rochie de maltef și să-mi cumperi șal și cercei de Lipsea. FILIMON, O. I, 218, cf. ȘĂINEANU, D. U., TDRG. - Și: maltéf, maldéh, maldéhi, maldéf subst. – Etimologia necunoscută. Cf. m a l t ă, m a l t i n.