MALOROSIENÉSC, -EÁSCĂ adj. (Învechit) Ucrainean. Atamanul se așeză la pămînt, suflînd pripit pe nări, scrîșnind și suduind printre măsele, în limba lui malorosienească. SADOVEANU, O. XIII, 232. ♦ (Substantivat, f.) Limba ucraineană. Cei de față n-au înțeles maior osieneasca ce se vorbește la Pragurile Niprului. SADOVEANU, O. XI, 335. - Pl.: malorosienești. – Malorosian + suf. -esc.