MALEÓL s. m. (Învechit) Mlădiță (tăiată în formă de ciocănel) sădită în pămînt cu scopul de a prinde rădăcină și a da naștere la o plantă nouă. V. b u t a ș. Maleolu e mlădiță nouță, născută din nuiaua viței cea din anul trecut. ÎNV. VIN. 12/11. Maleolii sînt ramure deslipite de sad pe care îi plantăm în pămînt ca să-i facem să prinză rădăcină. BREZOIANU, A. 267/4. - Pronunțat: -le-ol. - Pl.: maleoli. – Cf. it. m a g l i u o l o (învechit m a l l e o l o), lat. m a l l e o l u s „ciocănel”.