MALDAC s. n. (Mold.) Măsură de greutate folosită în special pentru lemne sau fîn, echivalînd aproximativ cu o jumătate sau o treime de car; p. e x t. cantitate, sarcină de lemne sau de fîn de această greutate. Doo maldaci fîn (a. 1820). BUL. COM. IST. IV, 147. Un mărdac de fîn (a. 1820). ib., cf. N. A. BOGDAN, C. M. 173. Găsea moș Toader să taie cîte-un măldac de lemne. CONTEMPORANUL, V₂, 393. Se sfătuia cu gîndul... să le înjumătățească [lemnele], doar va întruchipa două măldace. ap. TDRG, cf. SĂGHINESCU, V. 95, ȘĂINEANU, D. U., IORDAN, L. M. 193. ♦ Căpiță (sau mănunchi) de fîn. Cf. BARCIANU, ALEXI, W., PAMFILE, A. R. 250. Pl.: măldace. – Și: măldác, mărdác s. n. – Etimologia necunoscută. Cf. ngr. μανδáης; „legătură de răchită”.