MALAXOR s. n. Mașină folosită la amestecarea (și la mărunțirea) unor materiale pentru a le transforma într-o masă omogenă. ( Combustibilul. . . și minereul bine amestecate în malaxoare se introduc în cuptorul rotativ. IONOVICI, TEHN. 33, cf. 21. Procesul de fabricație este complet mecanizat, fabrica fiind înzestrată cu un malaxor de mare capacitate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2732. Malaxoare de frămîntat pîinea. ib. 1954, nr. 2861. - Pl.: malaxoare. – Din fr. malaxeur.