MALÁRIC, -Ă adj. Bolnav de malarie (cronică). Ce glodăraie și colbăraie!... Ce abdomene de copii malarici. CARAGIALE, S. N. 112. ◊ (Substantivat) Se vedeau copii desculți cu picioarele subțiri și cu burți de malariei sub cămașa despicată. C. PETRESCU, R. DR. 102. - Pl.: malariei, -ce. – Malarie + suf. -ic.