MALACÓF s. n. Crinolină. Cf. PONTBRIANT, D. Ea poartă malacof esagerat, tocă de catifea neagră cu flori. ALECSANDRI, T. 69, cf. LM. Printre boitele invoalte ale malacoafelor și fustelor. . . , zării mai multe figuri rotunde și drăgălașe. ODOBESCU, S. I, 384. Cucoanele, așezîndu-se pe scaune, uitau că malacoavele se dau ușor alivanta. MACEDONSKI, O. III, 39, cf. 137. O îmbrăcasăm cu un malacov a bunicăi. I. CR. IV, 48. Încearcă să iasă pe ușa bisericii. Malacovul o împiedică. DELAVRANCEA, O. II, 275. Într-un salon viu luminat, cocoane în malacov... , boieri cu favoriți sau cu imperiale. M. I. CARAGIALE, C. 76, cf. H II 31, III 344, IX 453. ◊ Fig. Pe ghizdurile puțului. . . iedera își înfoiază malacovul ei greoi. KLOPSTOCK, F. 289. – Pl.: malacofuri și (rar) malacoafe.- Și: malacov s. n. - Cf. n. pr. fr. M a l a k o f f, rus. Mалаков.