MALAC, malaci, s. m. Pui de bivol; vițelul bivoliței. Numai cît pomenise samsaru de măsline, și cel leșinat se puse a suge cu buzele ca un malac. ALECSANDRI, T. 48. Acsenti a cumpărat... trei bivolițe cu malacii mici. IONESCU, M. 558. ♦ Fig. (Depreciativ) Om gras; p. ext. nătărău, prost. – Variantă: mălac (STĂNOIU, C. I. 99) s. m.