MAJOREAN, -Ă adj. (Învechit, în Transilv.) 1. (Despre persoane) Care se bucură de deplinătatea drepturilor civile (și politice). V. m a j o r (1). Cf. STAMATI, D., PONTBRIANT, D. Fata, oricît de bătrînă ar fi ajuns. . . numai prin căsătorie devenea majoreană. f (1874), 213, cf. ALEXI, W. 2. (Rar, despre colectivități) Care a obținut drepturi politice (în cadrul unui stat). Recunoscînd și națiunei române drepturi perfect egale cu celelalte națiuni, aceasta fu declarată matoră și maioreană. BARIȚIU, P. A. III, 62, cf. 192. – Pl.: majoreni, -e. – Și: maioreán, -ă adj. – Din germ. majorenn.