MAJORDÓM s. m. Șeful personalului de îngrijire sau al funcționarilor care administrează un palat (regal, princiar etc.); p. e x t. șeful personalului de îngrijire într-o casă bogată. Cf. NEGULICI, COSTINESCU, ȘĂINEANU, D. U., ALEXI, W., CADE. Majordonul Gavrilă, executorul ordinelor cucoanei, e plin de compasiune pentru cei pe care îi lovește fără voia sa și din voința ei. CONTEMP. 1949, nr. 158, 11/5. - Pl.: majordomi. – Și: majordón, (învechit) maiordóm (COSTINESCU) s. m. – Din fr. majordome. – Cf. germ. M a j o r d o m. – Majordon, prin etimologie populară.