Definiția cu ID-ul 502317:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
major (majoră), adj. – (Mai) mare. Lat. maior (sec. XIX) cu pronunțarea din fr. majeur, cf. major. – Der. (din fr.) majorat, s. n.; majoritate, s. f.; majoritar, adj.; majora, vb. (a mări); majordom (var. maiordom), s. m.; majusculă (var. maiusculă), s. f.